Do you blog? Io nu blog.

Şi nici n-aş fi blog. Să fim serioşi: 120 milioane de bloguri, din care 100.000 bloguri româneşti. 75.000 bloguri create zilnic (plan mondial). Apar şi eu. Că “e la modă”. La orice conferinţă/seminar/discuţie/eveniment de relaţii publice vine vorba de blog. De fiecare dată am simţit nevoia să spun că nu am şi de fiecare dată mi s-a menţionat că aşa îmi închid orice portiţă către obscurul domeniu al relaţiilor publice.

Căci blogul este asemenea unei cărţi de vizită - Îmi pare rău, prefer varianta de carton: nume, număr, adresă, e-mail, omul ştie ce vrea, ştie ce fac, sună şi cere.

Căci blogurile au început să conteze la angajări - Mă roade curiozitatea să ştiu de ce ar citi un angajator blogurile candidaţilor la postul oferit în firma sa. Pentru a-i vedea realizările? Sunt prezentate punctual într-un CV bine făcut. Pentru a vedea părerile sale personale asupra anumitor aspecte din domeniul său ocupaţional? Chiar îi pasă cuiva? Pentru a-i şti viaţa personală? (Să mai răspund?!)

Blogurile (mai ales cele profesionale/corporatiste) oferă informaţii proaspete şi folositoare - S-au inventat site-urile cu ştiri în fiecare domeniu. Cu mult înaintea blogurilor. Şi pentru comentarii forumuri. Ce-i drept, e mai organizat blogul din punctul de vedere al comentariilor, dar este mai greu de navigat pe un blog decât pe un site.

Îmi cer scuze dacă acest copil al Ueb doi-zero mă lasă atât de rece, dar nu îmi inspiră decât o spălare de rufe în public. Şi mă leg de absolut toate blogurile, fie ele strict pe parte profesională. Ce mă interesează într-un anumit domeniu iau din alte părţi: presă/site specializat/compania sursă. Pentru planul personal, am încercat să ţin un jurnal. Din acela cu lacăt şi cheie. Am uitat de el după prima săptămână. Probabil şi acest blog va avea aceeaşi soartă. Mă încăpăţânez totuşi să-l menţin o vreme.

Blogul ca blogul, dar nu eşti blogger în toată regula dacă nu citeşti, nu comentezi, nu citezi alte bloguri. Dacă mi-a fost imposibil să ţin un jurnal, să urmăresc ceva pe o perioadă lungă de timp e de-a dreptul inimaginabil. Am văzut un singur serial în viaţa mea, şi nici acela întreg (era o perioadă în care aveam timp şi răbdare). Când dau peste bloguri, citesc câte o însemnare şi după uit complet de el. Mă abonez la RSS, însă tot degeaba. Nu mă interesează viaţa altora (poate doar aspecte), oricare ar fi punctul de vedere. Poate doar dacă persoana în cauză este cine-ştie-ce VIP al cărui nume stă lângă un Nobel… mai las ştacheta şi mă mulţumesc şi cu un Oscar (dar nici aici nu mă pasionează toţi, mai interesanţi ar fi purtătorii lor de cuvânt). Dar e foarte posibil să mă plictisesc şi de aceştia.

Acestea fiind spuse, dau startul la spălatul rufelor proprii în public (făcut blog + citit, comentat, citat pe alţii cu blog… atât cât rezist). O să pun laolaltă personal, profesional, academic şi altele. Ar fi culmea să fac mai multe bloguri pentru o eventuală delimitare, mai ales la cât ţin eu la ele (a se vedea mai sus). Scop final: moartea blogosferei. N-am o strategie încă.