Trebuinţe

Octavian are blog pentru că îi trebuie.

Eu am blog pentru ca trebuie.

Octavian se arată suprins de concluzia mea. Mă ofer să-i explic aici, pe blogul meu. Să mai fac şi eu o însemnare (…jenant).

Octavian este fotograf amator şi se vrea un viitor profesionist. Aşadar, are nevoie de ceva promovare. Toate bune şi frumoase, a ales blogul (la recomandarea mea, culmea). În alte vremuri şi-ar fi făcut site, dar ultimul răcnet în materie de, vezi-Doamne, personal branding cere un blog. Recunosc, dacă blogosfera s-ar fi limitat numai la oameni care fac ceva ce merită văzut/ascultat/citit, aş fi fost în culmea fericirii. Pe scurt, pentru promovare, lui Octavian îi trebuie blog.

La mine e altă mâncare de peşte. După cum am mai spus, blogul este noul instrument atotputernic care face şi drege. Mai-mai să mă oblige marile nume din domeniu să-mi fac blog. Acesta trebuie să apară în CV, trebuie să existe pe lista de priorităţi a unui student la comunicare, deci trebuie să îl am. Personal nu îmi trebuie. Nu îmi ajută la nimic. Doar să vadă alţii că mă conformez.

P.S.: Deşi blogosfera mă lasă rece, recunosc că un blog bine valorificat este foarte eficient. Problema mea constă în faptul că au ajuns cunoscute câteva personaje care chiar nu au nimic de spus. De aici şi recomandarea mea pentru cei care “fac ceva ce merită văzut/ascultat/citit”. Mai sunt în tratative cu cineva căruia îi trebuie blog. Să vedem dacă reuşesc.