Pipotă românească

Nu poate decât să mi se umfle pipota când văd/citesc/aud ceva bun de ţărişoara noastră. Nu ştiu câţi ştiţi, dar Constantin Brâncuşi conduce detaşat în moment de faţă topul 500 al artiştilor secolului XX, top iniţializat de Galeriile londoneze Saatchi.

Editare ulterioară: Brâncuşi a căzut brusc de la 42.000 voturi la 14.000, ajungând pe locul 12. Tare mi-aş dori să ştiu de ce.

Editare ulterioară 2: Na, acu’ e iar pe locul 1. Cu 16.000 voturi. (15:00)

Editare ulterioară 3: Acum e pe 13, cu 14.000. Începe să mă amuze. (20:30)

Cu alte cuvinte, lumea îl votează în draci pe Brâncuşi. Asta pentru că nu conduce oricum, ci la distanţă de aproape 30.000 voturi de locul 2, ocupat de Pablo Picasso.

Pentru rătăciţii care ajung pe umilul meu blog şi vor să voteze, să dea cu mouse-ul aici. Votaţi, dragilor Nu neapărat cu Brâncuşi, ci cu acela pe care îl consideraţi voi artistul secolului XX. Sau artiştii, că se pot vota mai mulţi.

Acum nu înţeleg de unde atâtea voturi. Recunosc, mi se pare dubios. Ori într-adevăr este foarte apreciat şi peste hotare (adică mai mult decât ceilalţi), ori votează românu’ în masă. Ceea ce n-ar fi rău oricum

Mi se mai umflă puţin pipota când văd treburi de genul:

Rammstein în satul Măgura. Da, mare brânză, ştiu. Eu mă bucur. Şi nu, nu sunt genul care susţine sus şi tare că România-i ţară de toată jena, dar care bate cu pumnu în piept când un românaş mai câştigă vreun concurs internaţional (dimpotrivă, nu-i de laudă… străinii au dat premiul, nu noi). Mă bucur de chestii mărunte. Şi atât.